10 reguli autoimpuse care m-au ajutat să nu mă mai îngraș

După mulți și chinuitori ani de diete ținute intermitent cu perioade de festinuri culinare, am reușit să găsesc acel echilibru care mă face să mă pot bucura de orice fel de mâncare, de orice mi-e poftă, fără să mă mai îngraș.

Am să enumăr 10 reguli pe care le respect și cu care mi-am menținut greutatea în ultimele 12 luni, mâncând absolut orice:

1. Dacă mi-e poftă de ceva dulce, renunț la un fel de mâncare

Sunt zile în care nimic nu poate să-mi mute gândul de la pofta de dulce. Soluția pe care am ales-o a fost să nu-l mănânc la sfârșit de masă, după alte două feluri, ci imediat după primul. Aleg pentru prânz doar o supă sau o farfurie de ciorbă, iar după, o clătită sau un papanaș la cuptor. Nu e o soluție recomandată din punct de vedere nutrițional, dar mă ajută să-mi echilibrez necesarul caloric zilnic.

2. Aleg mâncarea gătită, în defavoarea celei semipreparate sau preparate din magazine

Pentru că agenții de îngroșare sau de gust stau la baza prea multor preparate din comert, aleg să mănânc ceva gătit în casă, cu ingrediente simple, fără adaosuri ascunse care îmi pot aduce, pe lângă alte probleme de sănătate, și multe calorii în plus.

3. Fac sandvișurile cu o singură felie de pâine

De multe ori am fost în situația de a pregăti sandvișuri pentru un prânz rapid la birou, pentru un drum mai lung sau excursii. Am început să le prepar cu o singură felie de pâine pe care am pus feliuțe de roșii, castraveți, o brânză mai slabă, ceva cărniță și le-am finalizat fie cu frunze de salată verde, fie cu o jumătate de ardei gras. În felul ăsta fac un sandviș consistent, dar cu mai puține calorii decât unul care conține două felii de pâine

4. Am limitat la minimum cantitatea de ulei pe care o folosesc în salate sau la gătit

Când am ințeles cât de caloric este uleiul pe care îl punem în mâncare am început să-l măsor. Acum pot aprecia turnând și direct cu sticla cât înseamnă o lingură sau două, și este unul dintre cele mai importante lucruri de care țin seama atunci cand gătesc. Oricât de mult îmi place o salată de roșii cu ulei de măsline, mai mult de o lingură nu pun. Încă una ar însemna 80 kcal în plus.

5. Fac între 14 și 15 ore de pauză alimentară pe zi

Dacă ultima masă e la ora 7-8 seara, prima din ziua următoare nu va fi înainte de ora 10 dimineața (cafeaua neîndulcită nu o iau în calcul 🙂  ). Sunt studii care au arătat că poți slăbi mai ușor dacă faci pauze alimentare mai lungi.

6. După o zi cu pizza și bere la terasă, urmează obligatoriu una cu salate, supe sau ciorbe, fără pâine, dulciuri și grăsimi

E o regulă pe care o respect și care mă face să mă bucur de un burger super caloric sau o pizza cu multă brânză fără a avea remușcări. O fac conștient și asumat pentru că ziua asta, în care depășesc cu mult necesarul caloric zilnic, o voi echilibra în ziua următoare, mâncând mai puțin și mai ușor. În trecut, dacă întrerupeam o dietă restrictivă și mâncam într-o zi ceva nepermis, renunțam cu totul la ideea de dietă. Urmau apoi zile în care toate frustrările acumulate din poftele culinare nesatisfăcute, se materializau în mese super calorice, într-un mâncat compulsiv, fără nici o limită și de care nici măcar nu mă bucuram. Acum aplic regula compensării sau mă limitez la două felii de pizza, în loc de una întreagă.

7. Cât de puțină mișcare contează

Nu mai aștept “să am timp” pentru exerciții fizice, fac oricât de puțin, când pot și unde pot. Am tot amânat momentul în care să mă hotărăsc să merg la o sală de fitness, timpul a trecut și mi-am dat seama că nu făceam nici un pic de mișcare. Acum merg pe jos la cumpărături, am renunțat la scările rulante și lift, și zilnic, fac genuflexiuni în spatele scaunului de birou. Și de multe ori continui și cu alte exerciții. Un fel de “pofta vine mâncând”: încep fără nici un chef, dar pe parcurs mă simt bine și continui.

8. Am renunțat la “ronțăieli”. Definitiv!

Și e una dintre regulile de bază: fără ronțăieli între mese. Obișnuiam atunci când citeam sau mă uitam la televizor să am lângă mine o pungă de alune, floricele, napolitane sau covrigei, orice puteam să ciugulesc, cu mintea în altă parte. Mi-au lipsit o perioadă, dar acum nu mai simt deloc nevoia lor.

9. Când mi se face foame între orele de masă, mă întreb dacă sigur mi-e foame sau doar vreau să acopăr o altă nevoie

Îmi pun un pahar cu apă și fac un efort să-mi iau mintea de la mâncare, să mă concentrez pe altceva. Dacă  foamea dispare, atunci am și răspunsul. Uneori senzația de foame poate fi un semnal că nu ești hidratat îndeajuns,  alteori e doar din lipsa unei acțiuni, adică pură plictiseală.

10. Nu-mi mai umplu farfuria cu mâncare

Oricât de foame sau poftă mi-ar fi, îmi pun în farfurie mai puțin decât mi-ar plăcea. E un efort mare pentru că sunt o gurmandă, dar am avut mult de câștigat de pe urma regulii ăsteia. Termin de mâncat și aștept 5 minute. Foarte rar se întâmplă să-mi mai fie foame după. O farfurie umplută cu vârf înseamnă că pofta e mare, dar poate depăși cu mult necesarul energetic al organismului. Cred că ți s-a întâmplat să comanzi la restaurant trei feluri de mâncare și, după primul, să-ți dai seama că n-ai să poți mânca nici jumătate. O pauză între două feluri te ajută să te oprești la timp din mâncat și să eviți senzația de stomac gata să explodeze.