Cum stai cu sănătatea?
Când începem să punem întrebarea „Dar cu sănătatea cum stai”? după 40, 50 de ani? E una din întrebările pe care și le pun doi prieteni ce se întâlnesc întâmplător pe stradă, după câțiva ani în care nu au știut nimic unul despre celălalt. La 25 suntem interesați de jobul pe care îl are prietenul nostru, de casă, mașină, copii, nevastă, bani, și nu-l întrebăm niciodată cum se simte, dacă suferă de vreo boală sau dacă și-a făcut de curând analizele. Și dacă e sănătos, nici acesta nu va aduce vorba de faptul că se bucură de sănătatea sa, de condiția fizică și de faptul că nu are un doctor *al lui*. Lucrurile se schimbă când începem să avem probleme, să căutăm un medic bun, cel mai bun dacă se poate. Devenim îngrijorați atunci când corpul sau mintea încep să dea semnale că ceva nu este în regulă. Avem palpitații? Repede o programare la cardiolog. Dureri articulare? Un reumatolog bun sigur ne va salva de durere. Respirăm greu? Amețeli? Dureri de stomac? Pentru toate căutăm un specialist și urmăm cu strictețe prescripțiile și indicațiile sale.
Când însă ne îngrășăm nu considerăm că avem o problemă de sănătate. Poate de disciplină, suntem prea comozi, prea indiferenți la ceea ce mâncăm și amânăm ani de zile să ne hrănim responsabil și conștient. Nu considerăm că 5 -7 kg în plus ar reprezenta un pericol pentru sănătatea noastră, și continuăm să ne hrănim haotic, fără a avea o minimă idee despre calitatea nutritivă a alimentelor pe care le consumăm. Ideea că o dietă alimentară implică doar restricții și, eventual, alimente fără gust, gătite doar prin fierbere sau grătar, ne face să refuzăm orice discuție referitoare la schimbarea modului de a ne hrăni. Refuzăm să înțelegem că avem o problemă și că e timpul să ne ocupăm de ea, refuzăm să apelăm la ajutorul unui specialist, și ne continuăm stilul de viață care ne este cel mai comod. Când începem să avem palpitații, dureri articulare sau să respirăm greu ne îngrijorăm, dar nu asociem nici unul dintre aceste simptome cu kilogramele în plus. Nu considerăm supraponderabilitatea o boală, doar o neglijență, de care nu am avut încă dispoziția să ne ocupăm.
Când aflăm însă că multe dintre simptomele bolii ar putea fi semne date de o nutriție dezechilibrată și haotică, începem să devenim atenți la alimentele cu care ne hrănim. Informațiile poate că le-am avut, dar nu le-am considerat destul de importante. Suntem oarecum surprinși să constatăm că toată teoria a fost pusă în practică și, de data asta, noi am fost cobaii.
Nu renunța niciodată să aplici pe tine tot ce știi despre un stil de viață echilibrat, nu renunța să te informezi despre alimentele valoroase din punct de vedere nutritiv, despre modul lor de preparare și despre porţiile echilibrate și revino de fiecare dată la ele. Un exces alimentar nu poate deveni un stil de viață, întoarce-te la echilibru și învață să te hrănești sănătos.
