Prea mult versus prea puțin FIER (Fe)
Fierul este depozitat în ficat, splină, măduvă osoasă și un rol foarte important îl joacă în formarea hemoglobinei și în participarea sa în reacțiile de oxidare celulară, favorizând procesul de creștere și reparare celulară. Este esențial în producția de energie celulară și în metabolismul tuturor vitaminelor din grupa B, preîntâmpinând oboseala, ajutând la un bun randament fizic și intelectual. Fierul este indispensabil pentru metabolizarea vitaminei D, crește rezistența organismului la infecții și asigură nutriția mucoaselor și a pielii.
Alimentația deficitară, fosfoproteinele, carența de vitamina B12 sau sărurile acidului fitic din cerealele integrale scad gradul de asimilare al fierului. Tulburarea procesului de absorbție este dată și de consumul în cantități mari de cafea sau ceai. O bună absorbție a fierului este dată de vitaminele A, C, E și B12, de acidul clorhidric și de Ca, Cu, Mn. În cazul consumului de antiinflamatoare sau al hemoragiilor se recomandă o creștere a consumului de Fe. Femeile pierd mult fier în timpul perioadelor menstruale, iar în timpul nașterii, pierderile sunt foarte mari. În rândul copiilor și al femeilor s-a constatat un procent de 90% de aport insuficient de fier.
Carența de fier duce la apariția anemiei, afectează sistemul imunitar, crescând riscul contactării bolilor infecțioase. Semnele clinice sunt depresia, paloarea, scăderea rezistenței fizice, astenia, scăderea capacității intelectuale, palpitații, tulburări ale ciclului menstrual.
Excesul de fier este mai rar întâlnit și mai frecvent la bărbați, iar semnele clinice constau în afectarea ficatului, apariția unei culori arămii la nivelul tegumentelor sau diabetul sever.
Sursele alimentare de fier sunt: carnea roșie și preparatele din carne, ficatul, rinichii, inima de vită, splina, peștele și fructele de mare, gălbenușul de ou, legumele verzi, nuci, stafide, alune, caise, cereale, fasole, sparanghel, sfeclă roșie, fulgi de ovăz, urzici, soia germinată. Fierul din produsele animale este absorbit în proporție de 40%, iar cel din vegetale în proporție de doar 10%.
Cercetările au constatat o creștere a biodisponibilității fierului prin tratarea termică nu foarte îndelungată (opărire, sotare, fierbere medie; exemplu: în cazul roșiilor de la 25% la 34%, ardeilor grași de la 17 la 32%). Fierberea în exces sau mărunțirea alimentelor în bucăți mici înainte de preparare diminuează fierul.
Apa este săracă în fier, excepție făcând apele minerale feruginoase naturale recomandate în cazul anemiilor.
