Prea mult versus prea puțin FOSFOR (P)

Fosforul este considerat ca fiind un adevărat hormon anorganic al creșterii, fiind repartizat sub formă de săruri insolubile în oase și dinți în proporție de 80%, iar restul în țesuturile moi.

Fosforul are un rol important în metabolismul lipidelor și a polizaharidelor, în asimilarea vitaminei PP și în activarea majorității vitaminelor din grupul B. Un rol esențial îl are în eliberarea energiei necesare sistemului nervos și glandular. De asemenea, intră în compoziția acizilor nucleici, intervine în sinteza proteinelor, în multiplicarea celulară și în transmiterea caracterelor ereditare.

Carențele de fosfor se pot manifesta prin iritabilitate, anxietate, astenie, parestezii, dureri articulare, tulburări în formarea oaselor și dinților, astenii musculare, dureri de oase, insuficiență cardiacă, alterarea funcției hepatice.

Excesul de fosfor este foarte rar și apare mai ales la sugarii alimentați cu lapte de vacă sau lapte praf convențional cu un înalt nivel de cazeină. La adulți este întâlnit în cazurile de insuficiență renală cronică, hipoparatiroidism, în aportul alimentar excesiv.

Fosforul îl găsim în lapte și produsele lactate, carne, pește, ouă, leguminoase uscate, semințe de cereale, făină albă, neagră sau integrală. Legumele și fructele proaspete conțin cantități mai mici de fosfor: usturoi, țelină, ceapă, roșii, morcov, struguri, nuci, migdale.