Prea mult versus prea puțin ZINC (Zn)

Zincul este stocat în enzimele din ficat, rinichi, pancreas, glanda hipofiză, glandele suprarenale, oase, mușchi, piele, păr, unghii. Un efort fizic intens și prelungit scade nivelul zincului care este eliminat prin transpirație, iar depozitele organismului vor fi rapid epuizate.

Zincul are un rol important în sistemul senzorial ce controlează aportul alimentar și asupra funcțiilor cerebrale, crescând capacitatea de învățare, memorizare. În lipsa zincului corpul nu poate utiliza vitamina A. Un rol important îl are și în întărirea sistemului imunitar, în menținerea echilibrului acido-bazic, al PH-ului și a echilibrului hidric și sodic. De asemenea, ajută la diminuarea depunerilor de colesterol și este folosit cu bune rezultate în tratarea schizofreniei.

Carențele în zinc se datorează în primul rând unui aport alimentar deficitar, o mare parte fiind distrusă în timpul preparării termice. Un regim bazat pe un consum redus de proteine poate duce de asemenea la un nivel scăzut de zinc (acesta se fixează de proteine).

Manifestările în carențele de zinc sunt:

• alterarea gustului și mirosului (gustul sărat, dulce sau metalic, în absența mâncării);
• tulburări de vedere care pot ajunge până la orbire;
• căderea părului, a genelor, friabilitatea unghiilor, care se deformează și pot prezenta pete albe;
• retardare psihomotorie, insomnie, iritabilitate, apatie.

Zincul în exces este mai rar întâlnit și asociat de multe ori cu intoxicațiile provenite din recipientele galvanizate în care sunt depozitate alimentele, prin coroziunea cărora zincul se eliberează în acestea. Aciditatea alimentelor favorizează dizolvarea zincului, creând condițiile unei posibile intoxicații.

Cele mai importante surse de zinc sunt în apa potabilă, carne, pește, ficat, ouă, germeni de gâu, orz, sfeclă roșie, varză, spanac, roșii, piersici, portocale, nuci, semințe de in, dovleac și susan.

Dietele vegetariene sunt asociate cu carențele de zinc, iar suplimentarea acestuia este recomandată și în cazul consumului mare de alcool, în cazul vârstnicilor predispuși la senilitate (în asociere cu mangan), în cazul sportivilor, în cazul ciclurilor menstruale neregulate, ale diabetului, afecțiunilor de prostată.