Prea multe versus prea puține GLUCIDE

Glucidele sau carbohidrații au ca unitate de bază glucoza și reprezintă combustibilul universal al vieții. Cu o origine predominant vegetală, în stare naturală sunt însoțite de vitamine și minerale, reprezentând un tonic pentru ficat, creier și inimă. Principala lor sarcină este de a furniza energie imediată organismului.

Din punct de vedere structural glucidele pot fi:

• MONOZAHARIDE – sunt digerabile și au o valoare energetică de 4,1 kcal/g. Glucoza este cel mai răspândit zahăr, predecesorul glicogenului (amidonul animal, forma sub care se depun glucidele în organism). În lipsa totală a glucidelor provenite din alimentație, rezerva acestora în organism se epuizează în 12-20 ore, procesul de oxidare a lipidelor din depozite va crește, ducând în final la dereglări semnificative în metabolism;
• DIZAHARIDE – pot fi digerabile sau nedigerabile, cele digerabile au valoare energetică (zaharoza, lactoza, maltoza și celobioza);
• COMPLEXE – pot fi digerabile, puțin digerabile sau nedigerabile: amidon, celuloză, substanțe pectice, glicogen.

CELULOZA este o fibră vegetală insolubilă care se găsește în structura plantelor, este greu digerabilă și are un rol important în digestia finală, modificând tranzitul intestinal și favorizând formarea bolului fecal. Cerealele conțin mai multă celuloză decât legumele și fructele.

PECTINA este o fibră vegetală solubilă care se găsește în principal în fructe și legume, bine tolerată și de persoanele cu sensibilitate crescută a tractului gastro-duodenal. Experimental, s-a constatat că pectina leagă de 4 ori mai multe lipide decât masa ei, intervenind în mod benefic în metabolismul lipidic și contribuind la reglarea colesterolului. Pectinele joacă un rol important și în absorbția vitaminei A, menținerea unui colon sănătos, inhibarea florei de putrefacție, intoxicațiile cu plumb, arsen, metanol, în tranzit și evitarea constipației. Cantități importante de pectină se găsesc în mere, piersici, caise, portocale,  varză, morcovi, roșii, cartofi, mazăre.

GLICOGENUL este format din mai multe molecule de glucoză, care contribuie la înmagazinarea energiei și detoxifierea organismului. Glucoza în exces care ajunge în sânge prin absorbția intestinală, se transformă în glicogen. Cea mai mare parte din glicogen se găsește în mușchi și în ficat. Glicogenul din mușchi este folosit în timpul efortului fizic sau în cazul dietelor hipoglucidice, iar când nu este înlocuit apare o stare de oboseală cronică. Glicogenul din ficat este utilizat pentru energia imediată, destinată în special creierului. S-a constatat că o creștere bruscă a zahărului în sânge, prin consumul de produse care conțin zahăr, poate duce după 2-3 ore de la consum, la o stare de letargie a organismului.

Conținutul în glucide al fructelor și legumelor:

• până la 5 %: andivele, ardeii verzi, castraveții, ceapa verde, conopida, dovleceii, loboda, ridichile, salata, spanacul, tomatele, vinetele;
• între 5,1-10 %: gogoşarii, fasolea verde, guliile, mărarul, morcovul, pătrunjelul, prazul, sfecla roşie, țelina, urzicile, varza, agrişele, capşunile, fragii, grapefruitul, lamâile, mandarinele, pepenii galbeni şi verzi;
• între 10,1-15 %: ceapa, mazărea verde, păstârnacul, afinele, ananasul, bananele, caisele, coacazele, corcoduşele, dudele, gutuile, merele, murele, piersicile, portocalele, vişinele, zmeura etc;
• între 15,1-20 %: alunele, arahidele, cartofii, cireşele, perele, prunele, strugurii;
• peste 20 %: nucile.

Un consum redus de glucide poate duce la hipoglicemie, caracterizată prin: anxietate, tremurături, agitație, lipsă de aer, răcirea extremităților, parestezii periferice la nivelul buzelor și a limbii, ușoare tulburări de vorbire.

Un consum de glucide în exces creează mari probleme pancreasului și în timp poate duce la diabet. De asemenea un consum prea mare de zahăr produce carii dentare, reumatism cronic, obezitate, tulburări digestive.